cu si despre economisti

Am primit-o cadou de ziua mea, impreuna cu alte carti de economie care isi asteapta randul, si recunosc ca le-am privit destul de sceptica. Eram intr-adevar in cautarea unor carti de economics, business, etc insa cautam mai mult stilul manual decat carti de genul "Cine mi-a furat cascavalul" (care in capul meu este forever asociata retelelor de-astea de marketing "piramidal" pentru ca acolo mi-a fost bagata de cineva pe gat, dar despre asta intr-o alta povestire). M-au convins review-urile de pe coperta plus faptul ca mi s-a spus ca au fost alese dupa popularitatea de pe amazon. Ar fi fost suficent sa stiu ca autorul, Tim Harford este editorialist la Financial Times si FT Magazine.

Am citit cartea foarte usor, are umor englezesc si asocieri cu brand-uri arhicunoscute plus ca explica niste concepte de baza ale economiei, gen raritatea resurselor, ..., oarecum evidente cand le pui pe hartie dar la care poate nu te-ai gandit si cum au aplicabilitate in viata de zi cu zi. Eu una, dupa 4 ani de studii economice recunosc ca am fost surprinsa de anumite chestii explicate in carte, da'desigur asta nu e relevant ca tot in aia 4 ani am descoperit si absintul.

Unul din capitolele care mi-a placut cel mai mult este cel despre cum sa ghicesti cat e dispus cumparatorul sa plateasca pe produsul tau. Exemplul: Starbucks sau Costa, ca tot e autorul britanic. Deci eu producator, ma dau de ceasul mortii sa imi maximizez profitul, care inseamna sa vand cat mai mult la cat mai multi oameni. Practica zice ca trebuie sa stabilesti un pret standard al bunului X, aici ceasca de cafea, insa ideal ar fi sa vand fiecaruia cu cat e dispus sa plateasca, evident sperand ca disponibilul minim al unui consumator sa fie cel putin costul meu de productie. Ei, pai nu pot sa fac chiar asa, ca ar insemna ceva de genul: "Cat costa o ceasca? Pai cat credeti dumneavoastra de cuviinta!" Ei si atunci ce faci, pui tu niste lapte ca add-on si faci cafe latte, mai pui si niste sirop de vanilie si tot asa, si faci vreo 10 feluri de cafea (vezi Starbucks, Costa) plus le mai faci si de 3 dimensiuni pe fiecare. Ajungi sa ai o gama de cafele care incep ca pret de la 3 lei si ajung pana la 10. Si te pui si astepti, un cumparator care vrea doar o cafea si care nu-i dispus sa dea mai mult de 3 lei pe o cafea o sa ia tot un americano clasic. Dar daca exista cineva dispus sa dea 5 lei pe o cafea ar putea alege din lista aia de optiuni o cafea cu motz de frisca si sirop de cirese, de ce nu, ca tot voiam eu o cafea care putea sa coste 5 lei, plus ca-mi plac si ciresele. Asta, evident, neinsemnand ca diferenta de 2 lei este fix costul frishtii (apropo, care-i genitivul?) plus al siropului ci poate include si un profit. Ei si asa ne citeste starbucks-ul ca pe o carte deschisa si ne ia banii :)

Asta ar fi un egzemplu din carte trecut prin filtrul meu obosit si probabil incoerent, cartea este mult mai interesanta si amuzanta si probabil daca as avea-o langa mine as mai prezenta niste interpretari proprii, dar mai bine nu.

sursa pozei si a cartii: amazon